Micuţa comună bihoreană situată într-una din cele mai frumoase depresiuni ale Munţilor Bihor făcea parte, până la semnarea Tratatului de la Trianon, din districtul Beiuş, judeţul Bihor. Pe vremuri a fost proprietatea nobilimii episcopale. În 1520, denumirea sa figura în diverse evidenţe alături de cea a localităţilor cu taxa vamală. În 1562, familiile Cseffy si Vizessy au intrat în posesia unor domenii prin donaţie regală. În 1600, Voievodul Miklos si Voievodul Szigismund au fost moşierii locului, iar mai târziu a intrat în posesia episcopiei greco-catolice. Zidurile vechii biserici româneşti, o parte din ele vizibile şi în zilele noastre, au fost ridicate încă la sfârşitul perioadei Arpadiene. Maghiarimea din satul Remetea a trecut la confesiunea protestantă în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Din această perioadă datează frescele bisericii, care îi reprezentau printre alţii şi pe Sfântul Ştefan, Sfântul Ladislau si Sfântul Irimia, care au fost restaurate în zilele noastre, devenind din nou vizibile. Satul este locuit de către cele 1000 de suflete din care 60% sunt maghiari, iar restul români.